Invocarea lui Dumnezeu

Avem obiceiul sa invocam Divinitatea in momentul in care avem de trecut oarece cumpene ale vietii. Il chemam in ajutor pe Dumnezeu in clipele de rascruce. De obicei atunci cand ne asteapta o provocare deosebita. Unii, putini, isi aduc aminte de El dupa ce trec pragul. Cei mai multi rostesc un "multumesc" grabit, atunci cand trec pe langa vreo biserica. Altii nu rostesc nimic.

Foarte putini sunt cei care Il cheama pe Dumnezeu alaturi in momentele de bucurie.

"Doamne, uite, mi s-a prins un visin in gradina, haidem sa ne bucuram impreuna"

"Doamne, am reusit sa-mi impac doi vecini, hadem sa ne veselim impreuna cu ei"

NU, nu avem acest obicei. Din pacate. Cati dintre noi Il invitam pe Dumnezeu la masa? Sau sa fie alaturi de noi cand avem o reusita? Un examen trecut cu succes, vizita unui prieten de departe, prima nota de la scoala a copilului... Toate momentele de bucurie le petrecem, in mare parte si din pacate, fara Dumnezeu.

De parca Dumnezeu are ca unic scop, pe lumea asta, sa arunce cu brichete pe stadioane

Ultima adaugire pe fisa postului lui Dumnezeu a fost facuta de un oarecare Gigi Becali. Divinitatea este responsabila cu salvarea unei echipe anonime de fotbal. Acest lucru se realizeaza cu mijloace specifice. In cazul de fata prin lansarea unei brichete catre tigva unui arbitru. Sigur, realitatea arata ca o hoarda de pitecantropi, intaratata de alta hoarda de pitecantropi, a inceput sa arunce diferite obiecte catre terenul de joc. Divinitatea nu a avut de facut decat sa regleze tirul cu brichete catre scafarlia acelui arbitru. Exemple au mai fost. Sa ne aducem aminte cum a murit Ahile... O sageata slobozita de Paris si dotata cu ghidaj zeiesc.

Sigur, Ahile a murit intr-un razboi despre care se vorbeste si astazi.

Steaua Bucuresti, echipa pastorita de un oarecare Becali, nu va fi nici macar o nota de subsol a istoriei peste cateva decenii. Dar, dupa spusele stapanului, Dumnezeu s-a simtit dator sa dirijeze cu maxima eficienta o bricheta catre dovleacul arbitrului, aici echivalent cu calcaiul lui Ahile.

Ma ingrozeste aceasta invocare nerusinata a lui Dumnezeu in disputele dintre diverse triburi de neanderthalieni. Chiar credeti ca Divinitatea nu are altceva mai bun de facut decat sa dea cu pietre ori de cate ori vreun muritor oarecare ii cere asta? Prin ce brutele de la Steaua sunt mai bune decat primitivii de la Rapid? Este oare Becali vreun sfant cu trecere pe la Doamne Doamne? Exista cineva care chiar poate sa creada asa ceva? Daca da, e de jale.

Becali nu este mai presus dar nici mai prejos decat un Copos sau un Borcea. Intre ei exista un izomorfism natural desavarsit. Sunt expresii diferite ale aceluiasi individ: omul fara Dumnezeu. Adica un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri, dupa cum spunea Tutea.

Papa Ioan Paul al II-lea afirma despre Romania ca este Gradina Maicii Domnului. Vi-l puteti imagina pe Dumnezeu aruncand cu brichete in aceasta gradina doar pentru a satisface orgoliul unui neica nimeni?