Vremea renuntarii

Mai ştiam că există o infinitate de infinituri iar numărul acestora este transfinit şi că nu există cardinal între alef-zero şi alef-unu, plus că există mai multe elemente în intervalul [0,1] definit pe R decât îngeri pe un vârf de ac.

Acest ultim lucru mi se părea chiar caraghios. Era caraghios pentru că se putea demonstra o teoremă care afirma că numărul îngerilor din cer este unul numărabil indiferent de ce religie ar fi fost îngerul respectiv.

Ba mai mult, toate religiile sunt numărabile şi se poate defini un morfism natural între mulţimea îngerilor şi mulţimea religiilor...

Şi când te vei plictisi şi de asta, ce vei face? au insistat gândurile. Am să ascult muzica sferelor sau am să compun eu muzica lor.

Aşadar... am înţeles, în vis, nu mă voi plictisi niciodată şi, între fiecare gesturi ale mele vor exista nenumărate alte gesturi ale altora şi între două gânduri ale mele vor exista nenumărate alte gânduri ale altora şi că toate acestea alcătuiesc de fapt lumea.

Şi că toate sunt Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu este decât o mulţime a tuturor mulţimilor. Adică un paradox.

M-am întins mai confortabil pe suprafaţa cerului şi am dorit o sticlă de vin. Pământul arăta tare frumos în seara aceea...

-mai mult gasiti aici-

Vremea renuntarii - 2008 - Editura Bastion