joi, 15 ianuarie 2009

Slumdog Millionaire

Slumdog Millionaire are pe IMDB nota 8,7. Cum de a căpătat un aşa scor? Variante de răspuns: A. Au trişat, B. Noroc chior, C. Film genial, D. Aşa a fost scris.

Trei filme indieneşti am văzut la viaţa mea. Primul s-a numit Mama India şi l-am văzut la teve. Ăla făcut în 1957 şi care a fost şi nominalizat la Oscar. Pe mine m-a impresionat. Aveam zece ani pe atunci. Al doilea s-a numit Prietenii mei elefanţii. Eram la liceu şi m-am dus la cinematograf să-l văd. Mi s-a părut un film cretin şi am făcut prostia să-mi exprim părerea în gura mare. Pe chestia asta, fata pe care o tot curtam entuziast, mi-a dat papucii.

Al treilea film indienesc tocmai ce l-am văzut mai devreme şi se numeşte Slumdog Millionaire. Unii vor spune că nu este indienesc. Din simplul motiv că la început apar reflectoarele de la FOX. Şi pentru că şi Warner şi-a băgat coada. În fine, eu cred că asta contează mai puţin. Contează faptul că m-a ţinut în fotoliu preţ de 120 de minute şi nu ştiu nici una din variantele de răspuns de mai sus. Nu mă leg de jocul actorilor. Sunt nişte indieni de care vom mai auzi, cu siguranţă. Nici de regie. Pe alocuri mi s-a părut impecabilă. Şi imaginea la fel. Scenariul cred că merită cea mai mare atenţie.

Rar mi s-a întâmplat ca un film să mă scoată din sărite şi, în acelaşi timp, să mă încânte. Şi asta din pricina scenariului. Un amestec de autoironie şi de tragic şi de grotesc şi de soap şi de profunzime ratată la milimetru cum rar se poate afla. Când cineva priveşte un film aşteaptă o sumă de emoţii de la el. Bagi un thriller în dvd player şi cam ştii ce urmează. Bagi o comedie şi ştii că trebuie să râzi. Pui o dramă, pregăteşti din vreme batistele şi totul e ok. La orice film, în funcţie de gen, ai un orizont de aşteptare care îţi este satisfăcut într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de calitatea filmului. La drame boceşti mai mult sau mai puţin, la comedii râzi sau doar zâmbeşti etc.

Slumdog Millionaire nu are un anume orizont de aşteptare. Sau, mai bine spus, le are pe toate. Este un film brutal dar şi tandru. Afli că viaţa umană nu înseamnă nimic, valoarea unui om este egală cu zero. Dar are şi o poveste de dragoste, atât de tragică încât se termină cu bine. Îţi oferă şi câteva crime dar care, în context, sunt echivalente cu gestul unui ţăran care taie un pui pentru cină. Zgârie nori care se ridică şi trăiesc din seva mahalalelor. Prosperitate famelică. Interlopi credibili tocmai pentru faptul că sunt nişte brute stupide. O Indie care îşi ascunde cu grijă jucăriile mistico-filozofice, cele care au dat cu cracii în sus occidentul superficial şi hedonist. Un film pus pe şotii. Dacă ar fi fost o producţie europeană, finalul ar fi arătat cam aşa: băiatul ia banii şi fata moare călcată de tren. Dacă ar fi fost hollywoodian 100%, băiatul pierdea banii dar rămânea cu fata. Numai că, în filmul ăsta, băiatul ia şi banii şi fata. De aia zic eu că e film indienesc.

Te uiţi la Slumdog Millionaire. Ce faci?
A. Râzi, B. Plângi, C.Renunţi şi joci Solitaire, D.Afli că viaţa ta este un joc scris demult şi din care nu ai cum să scapi.

50-50, Sună un prieten, Întreabă publicul.
Poţi câştiga potul cel mare sau poţi pierde ce n-ai avut...

3 comentarii:

  1. proaspata si la mine vizionarea. fost'a scris sa nu'mi placa, da' placut...o strutzo'camila ne'docila nici pt strutzari, nici pt camilari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Filmul este exceptional surprinde foarte bine viata din India si nu numai, lupta pentru existenta supravietuire si dragoste

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu as spune exceptional... Pentru ca, atunci, chiar nu mai stiu cum ar trebui sa numesc filmele cu adevarat exceptionale. Este, oricum, un film interesant

    RăspundețiȘtergere

exprima-te aici

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.